Si totusi, se misca

Companiile din industria utilajelor mari pentru constructii au ajuns în 2008 la afaceri de peste un miliard de lei (270 mil. euro), dar apoi au resimtit din plin gustul recesiunii. De la începutul anului însa, mamutii pe roti au reînceput sa se miste.


30 iun 2011     Autor: Radu Racu
Cresterile anuntate pentru 2011 oscileaza între 40 si 60%, iar estimarile pentru evolutia acestui sector variaza între "o usoara revenire" si "anul acesta va fi cel mai bun din istoria noastra".
Cu toate acestea, marile proiecte de infrastructura se misca foarte greu, iar banii care vin de la Uniunea Europeana pentru dezvoltare si competitivitate ajung în parte pe mâna unor constructori care nu au o directie foarte clara pentru echipamentele cumparate.
"Gigantii" de pe listele de vânzare ale marilor distribuitori ramân în continuare fara amatori, în absenta unor proiecte majore, nevoile pe acest segment fiind acoperite când este cazul de companiile care se ocupa de închirieri.
Afacerile primelor cinci companii de profil din România au spart în anul 2008 pragul de 1 miliard de lei (275 milioane de euro), însa în anul urmator au plonjat cu 70%. Ultimii doi ani au produs modificari atât în privinta utilajelor folosite, cât si a comportamentului clientilor. Daca în 2008 lista de cumparaturi a constructorilor era dictata de proiectele rezidentiale si de birouri care înca mai pastrau inertia boom-ului imobiliar, în 2011 atentia clientilor s-a mutat pe utilaje folosite în proiecte de infrastructura. În privinta echipamentelor, dealerii mari din piata par sa cada de acord ca tendinta este spre tehnologii mai sofisticate, care permit o administrare mai ieftina în timp.
"Criza ne-a învatat sa folosim utilaje mai performante", spune Constantin Marcu, directorul general al distribuitorului Marcom, unul dintre cei mai mari jucatori pe segmentul vânzarilor de utilaje de constructii din România. Proprietarul afacerii începute în 1992 , spune ca a reusit sa încheie anul 2010 cu o cifra de afaceri apropiata de nivelul de 100 de milioane de lei din 2009, "în usoara scadere", însa pentru 2011 perspectivele sunt optimiste.
"Clientii sunt mult mai atenti acum sa cumpere calitate, comparativ cu doi ani în urma. E drept ca si calitatea aceasta are un pret poate putin mai mare decât media pietei, însa diferenta este de sub 10% si este recuperata în primii ani sau uneori chiar în primele luni de functionare a echipamentelor", afirma Marcu.
El spune ca piata tinde spre o asa-zisa "maturizare". Daca în 2008 buldoexcavatorul era utilajul vedeta, cu aproximativ 65% din vânzari, acum ponderea sa a coborât sub 50%. "Se observa o usoara preferinta a constructorilor pentru utilaje specializate, mai mari si mai performante, cu costuri de întretinere mai mici", spune Constantin Marcu.
Piata îsi revine astfel ajutata si de o usoara crestere a pretului de vânzare, dar si pe fondul unor volume mai ridicate. În primele patru luni ale anului, Marcom a vândut 55 de utilaje, în crestere cu 40% fata de perioada similara a anului trecut, iar avansul s-ar putea majora pe parcursul anului. Cresterea este impulsionata de accesarea la scara mai larga a fondurilor europene. "Daca în 2008, cel mai bun an pentru Marcom, una dintre cele mai importante surse de crestere a fost constructia de cladiri, în 2011 piata se bazeaza pe proiectele de infrastructura finantate cu fonduri europene", sustine reprezentantul Marcom.

De unde vin banii. Finantarile prin leasing sau credit bancar ramân în continuare o componenta importanta din piata, dar în ultimele luni fondurile europene au capatat o cota din ce în ce mai mare. Valoarea fondurilor disponibile de la Uniunea Europeana pentru dezvoltarea si cresterea competitivitatii în ultimii trei ani este de ordinul sutelor de milioane de euro, distribuite în programe axate fie pe mediul rural, fie pe agricultura, fie efectiv pentru achizitia de utilaje de constructii.
Din acesti bani, proiecte care cumuleaza aproximativ 100 mil. euro asteapta unda verde pentru achi­zitia de utilaje de constructii, conform estimarilor ACRAFE - Asociatia Consultantilor din România pen­tru Accesarea Fondurilor Europene, o organizatie care numara 50 de companii de profil.
Programele au fost disponibile înca din 2007, însa elaborarea procedurilor de atribuire a fost greoaie. "În 2007 rumegam mereu alte informatii. În 2008 am facut primele proiecte, iar în 2009 am avut primele aprobari, însa a venit criza si cei care le-au initiat s-au retras", spune Ozana Giusca, de la Bridge Europe Consulting, o firma de consultanta în atragerea de fonduri europene.
Problema era ca proiectele de atragere de fonduri erau facute pe niste proiectii de dinainte de criza, cu cifre care nu aveau nicio sansa de îndeplinire pe timp de recesiune, explica Giusca. "2009 a fost un an groaznic pentru noi. A fost anul în care au murit mare parte a firmelor de consultanta. Oamenii negociau, semnau contracte, dar când trebuia sa plateasca avansul se retrageau", afirma consultantul.
2011 pare sa fie însa anul "entuziastilor" în proiecte europene, domeniu în care chiar si compania Ozanei Giusca a atras fonduri nerambursabile de 100% pentru achizitia unui excavator amfibie folosit la curatarea iazurilor.
Banii europeni "asteapta" între sase luni si doi ani de la depunerea proiectelor pâna sa ajunga pe facturile dealerilor de utilaje. Suma de 100 de milioane de euro estimata de ACRAFE pentru achizitia de utilaje de constructii se împarte în proiecte cu finantare nerambursabila între 70% si 100%, însa finantarea pe fiecare proiect se învârte în jurul pragului de 200.000 de euro, nivel despre care unii dealeri spun ca este prea mic pentru tranzactii "mature" si pentru a asigura o crestere sustenabila a pietei.
"În 2008 oamenii veneau la mine si îmi spuneau exact de ce utilaj au nevoie pentru lucrarile lor. Acum, îmi spun ca au fonduri europene si vor si ei niste utilaje, dar nu sunt foarte siguri ce vor", spune Constantin Mincu, directorul firmei Case Utilaje, un jucator de talie medie de pe piata, care tinteste afaceri de 12 milioane de euro anul acesta, în crestere cu 50%. "Oamenii prefera sa cumpere cu 200-250.000 de euro mai multe utilaje mici decât unul de o capacitate mai mare", afirma omul de afaceri, care sustine ca 80% din utilajele pe care le-a vândut anul acesta sunt finantate cu fonduri europene.
În privinta sectorului de activitate în care sunt folosite, Mincu remarca o orientare mai mare spre echipamentele terasiere si cele de sapat în cariere. "Companiile spera ca se va da drumul la marile proiecte de infrastructura, precum constructia de autostrazi si modernizarea cailor ferate. Pentru ambele directii este nevoie de terasare si de foarte multa piatra", spune omul de afaceri.
Tot o schimbare de trend remarca si Liebherr, unul din cei mai mari furnizori de macarale din România, care estimeaza afaceri în crestere cu 60% anul acesta, de la nivelul de 14 milioane de euro înregistrat anul trecut. Ponderea macaralelor turn si a automacaralelor a scazut de la 32% în 2008 la 16% în prezent în totalul utilajelor vândute de companie, spune Cristian Ionescu, directorul de vânzari al Liebherr. Au crescut însa buldozerele, excavatoarele pe senile si echipamentele de încarcare frontala.

Închirierile nu renteaza. În ceea ce priveste serviciile de închirieri de echipamente, cei mai multi jucatori par hotarâti ca este un domeniu care nu merita sa ocupe foarte mult din afaceri, din cauza riscului de infractionalitate.
La compania lui Constantin Mincu, serviciul de închirieri ocupa 2% din flota, Marcom nici nu a dezvoltat un serviciu de acest gen pentru ca "legislatia în vigoare nu vine în sprijinul acestui segment de piata", iar Liebherr România obtine doar 10% din cifra de afaceri totala pe acest segment, dar contractele sunt semnate în general cu parteneri traditionali ai companiei.
Firmele de închirieri spun însa ca aceasta situatie este doar o etapa în procesul de maturizare a pietei locale, trendul din Occident fiind spre o proportie majoritara a echipamentelor de închiriat.
"Luna martie 2011 a fost cea mai buna pentru noi, iar anul acesta ar putea deveni cel mai bun din punctul de vedere al cifrei de afaceri", spune Åžtefan Ponea, managing partner la Industrial Acces, o firma de închiriere de nacele si platforme de lucru la înaltime, cu afaceri de 20 mil. lei (4,7 mil. euro) în 2009, conform celor mai recente date disponibile. Un procent de 95% din afacerile firmei vin din închirierea de utilaje, iar Ponea afirma ca în primele cinci luni ale anului a înregistrat o crestere de 80% a cifrei de afaceri totale, din care a scos un profit de 600.000 de euro.
"Situatia este mult mai buna acum fata de ce am traversat în criza. Începând cu octombrie 2008 ni se întâmpla sa mergem cu echipamentul pe santierul clientului pregatiti sa îl instalam doar ca sa aflam ca lucrarile au fost oprite. Proiectiile trimestriale le faceam lunar pentru ca datele din piata se schimbau foarte des. În prezent putem sa ne facem situatii pe sase luni înainte", afirma managerul.
"Am fugit de constructori în ultimii doi ani", spune Ponea, când explica modul prin care a reusit sa se mentina pe o crestere de 14% în 2009, când piata a scazut cu 45%. În schimb directiile urmarite s-au mutat de la închirerea utilajelor pentru companiile care construiau spatii de retail si logistice la proiecte mai mari, edilitare. Atfel, proiecte precum Pasajul Basarab, Stadionul National din Bucuresti sau stadionul Cluj Arena au gasit întrebuintare si pentru utilaje mai scumpe, cum sunt zece nacele cu înaltime de 43 de metri, care costa aproximativ 200.000 de euro fiecare.
Riscul de care fug cei mai multi jucatori când se gândesc la închiriere si-a pus totusi amprenta si pe situatia contabila din firma lui Ponea, la sfârsitul anului 2010 fiind înregistrate litigii de recuperat de 413.000 de euro, cu "sanse minime de recuperare".
Cu toate acestea, la felul cum a început anul, lucrurile par sa se miste în directia cea buna si pentru jucatorii de pe aceasta piata.

 

Articol  original http://www.zf.ro/business-construct/si-totusi-se-misca-8411911